Am decis să nu săp solul
Am decis să nu săp solul
Când am preluat prima dată livada, aceasta fusese lăsată neîngrijită de mulți ani. Crescuseră tot felul de arbuști – vișini, măceși și meri sub formă de tufe – dar și plante de câmp sau specii invazive. Lotul se acoperise în mare parte cu iarbă. Livada mai degrabă se transformase într-o pădure, mai ales că crescuseră spontan corcoduși, păducei și măceșe. De fapt, nu era nimic rău în ce s-a transformat livada; din contră, și-a crescut biodiversitatea, lucru pe care mă străduiesc să-l păstrez. Pentru cineva, primul gând care ar putea să-i vină este să curețe totul, să scoată arbuștii și să sape pământul. Dar solul însă nu este doar „pământ”; el este un organism viu, complex și plin de viață.
Păducel și corcoduș care cresc spontan în livadă. Nu doresc să-i scot pe toți. Mulți dintre ei îi las pe loc sau îi replantez pentru a da livezii o formă și a face livada mai diversă, contribuind la diversitatea genetică prin polenizare.
Solul este un întreg ecosistem viu
De-a lungul anilor, în sol s-au stabilit diverse microorganisme și tot felul de nevertebrate. Bacterii care descompun materia organică și produc substanțe nutritive pentru plante. Fungii și micorizele, care creează rețele subterane și transportă apă și nutrienți către rădăcini. Protozoarele și nematodele, care controlează populațiile bacteriene și contribuie la reciclarea nutrienților. De asemenea, solul găzduiește viermi, care aerisesc solul și permit pătrunderea rădăcinilor și a apei. Insectele mici și alte artropode descompun materia organică și participă la ciclul de nutrienți. Între rădăcinile plantelor și micorize se formează o adevărată rețea de interacțiuni. Toate acestea fac parte dintr-un ecosistem subteran complex, care susține sănătatea și fertilitatea solului.
Efectele negative ale săpării solului
Săpatul transformă solul într-un substrat inert, praf, fără viață, de fapt mai mult compact și impermeabil:
- Distruge habitatul organismelor – bacterii, fungi, viermi și insecte mor sau își pierd adăpostul.
- Reduce capacitatea solului de a reține apă, crescând riscul de uscăciune și eroziune.
- Perturbă lanțurile trofice și ciclurile de nutrienți, afectând întreaga biodiversitate din livadă.
- Expunerea la soare și aer duce la oxidarea materiei organice și la pierderea nutrienților, eliberând în aer bioxid de carbon, care contribuie la încălzirea globală.
Solul nu se reface rapid; este nevoie de timp pentru ca ecosistemul să-și reconstituie complexitatea și funcțiile naturale. Microorganismele, bacteriile și fungii, inclusiv micorizele, care formează rețele se construiesc treptat, ani de zile. Din acest motiv, după fiecare an de săpat, solul devine tot mai degradat și nefertil.
Ce fac în loc
În loc să sap, am decis să las stratul de acoperire, iarba, și să o îmbunătățesc. Chiar și în această etapă, în iarbă cresc o mulțime de plante și flori de câmp. Doresc să plantez mai multe și mai variate, pentru a atrage cât mai mulți polenizatori.
Iarbă și trfoi care cește la tulpina unui copăcel.
Iarba și plantele de acoperire îmbunătățesc solul cu rădăcinile lor, dar și adună nutrienți când se descompun. De asemenea, protejează solul de uscăciune, previn eroziunea și cresc capacitatea de absorbție a apei. Când plouă, nu am văzut să curgă șuvoi prin livadă; totul este absorbit. Dacă l-aș fi săpat, apa ar fi curs pe deasupra solului, formând râpi. În general, mă voi strădui să deranjez solul cât mai puțin, pentru că totul începe de la el.